CONCURSUL
În ziua de (sâmbătă) 2 august 2008, din localitatea Poprad (Slovacia) s-a dat startul competiţiei TURUL TATREI (TATRY TOUR) care cuprinde un traseu de
212 km, dintre care 171 km în Slovacia şi 41 km în Polonia. 
12.00 - 22.00 - Prezentarea sportivilor 06.00 - 07.30 Prezentarea sportivilor 08.00 - 08.15 Pregătiri de start 08.15 - Start aprox. 14.30 Finish (urmat de prânz) 16.30 - Afterparty - Program cultural 17.00 - Afişarea rezultatelor |
Remus Farcaș |
Andrei Martinaș |
|
Andrei Martinaş |
Am ajuns cu bine vineri seara, am fost aşteptaţi în centrul localităţii unde eram îndrumaţi spre punctele de înscriere unde plăteam taxa de participare
(circa 18 euro, inclusiv cipul pentru cronometrare). Am primit numărul de concurs şi o plasă cu batoane, sucuri, revista rutieriştilor slovaci,
ciorapi OVT şi alte cele. Am plecat apoi spre pensiunea unde ne rezervasem, pe Internet, două nopţi de cazare şi ne-am pus pe odihnă. Sâmbătă la ora 8 am fost prezenţi la start şi, după câteva minute de pregătire, s-a dat startul fictiv, pentru ambele competiţii - atât cea de 212 km cât şi cea de 88 km. Trebuie să remarc prezenţa între sportivi şi a câştigătorului turului din 2007. După ce am ieşit din oraş, pe un deal s-a dat startul oficial şi de acolo a început adevărata competiţie "pe viaţă şi pe moarte". Traseul, aşa cum se vede din harta de mai sus, a fost foarte variat, presupunând o diferenţă de nivel (cumulată) de circa 2600 de metri şi o altitudine maximă de 1400 m. Pe acest traseu au fost 4 puncte de alimentare unde am primit apă sau izotonice, lubeniţă, banane, fursecuri, napolitane. Limita de timp până la care sportivii puteau încheia cursa a fost stabilită de organizatori la 10 ore, eu reuşind să ajung după fix 8 ore de la start, clasându-mă pe locul 328. Trebuie să spun că timpul primului clasat a fost undeva la 5 ore şi jumătate... Organizarea a fost foarte bună, marcajul şi arbitrajul de traseu au fost foarte bune, poliţişti şi oficiali de traseu îndrumau sportivii şi opreau circulaţia auto la apariţia cicliştilor. Pe ultimii 30 de kilometri, pe asfalt erau marcaţi kilometrii care mai erau de parcurs şi astfel ştiai foarte bine cât mai este de tras până la finish. Părinţii mei, care au fost şi şoferii care ne-au dus/adus, ne-au urmat cu maşina, aceasta primind de la organizatori un ecuson de lipit pe lunetă pentru a putea intra, ca maşină de asistenţă tehnică, pe traseul de concurs. După încheierea cursei, cu toţii am fost invitaţi la masă, la predarea cipului am primit un talon pentru prânzul constând într-o ciorbă, orez, grătar de pui şi murături, toate foarte bine gătite şi foarte bune la gust. Premierea s-a făcut atât pentru clasamentul general cât şi pe categorii, primii clasaţi au fost recompensaţi cu tricoul de campion, apoi de către sponsorul TISSOT cu ceasuri, primii clasaţi au primit cupe, medalii şi diplome, marele premiu a fost un cadru de carbon de la FONDRIEST. Seara am plecat fericiţi la culcare, iar a doua zi (duminică) am plecat la ora 10 spre casă, acolo unde am ajuns în jur de ora 22. Impresiile: foarte frumos, foarte bine organizat, nu cred că aş putea găsi ceva negativ la adresa organizării. |
|
Organizarea – m-a impresionat şi mi s-a părut că a fost foarte bună, totul mi s-a părut deosebit, mi-a plăcut existenţa, organizarea şi dotare punctelor de alimentare.
Pe timpul cursei şoseaua a fost liberă, nu am fost deranjaţi de maşini, pe de o parte am văzut cum poliţia, aflată în faţa primului pluton, oprea circulaţia, dar trebuie să arăt
că şi şoferii întâlniţi în trafic, chiar şi în absenţa poliţiei, când vedeau un ciclist trăgeau pe dreapta până la trecerea lui. Cursa a fost grea pentru mine în partea de căţărări care mi s-au părut dificile, coborârile în schimb erau extraordinare, viteza atinsă fiind de 65-70 km/h. Mi-a plăcut tare mult cupa pe care a primit-o cel care a ajuns primul, avea cam un metru şi era extrem de impunătoare, mi-ar fi plăcut să fiu eu cel care se chinuia să o ridice pentru poză. Masa pe care organizatorii ne-au dat-o după cursă a fost exact ceea ce-ţi puteai dori, extrem de hrănitoare şi gustoasă. Am apreciat faptul că s-a făcut cronometrarea cu cip (pe picior), ceea ce a asigurat pentru organizatori uşurinţa şi siguranţa în determinarea rezultatelor. Pentru mine, până la această dată, acesta a fost cel mai tare concurs la care am participat şi pe viitor mi-aş dori ca toate competiţiile să fie, ca organizare, la acest nivel, iar ca rezultatel personale, să mă folosesc de ceea ce am învâţat aici pentru a deveni tot mai bun. |
Remus Farcaş |