CAMPIONATELE MONDIALE DE LA KAPRUL - ZEIL AM SEE, AUSTRIA
Traseul a avut 1,7 km, diferenta de nivel 350 m, cu multe zone de viteza dar
zi zone in care daca nu aveai frane bune si cauciucuri cu crampoane ca spinii
de mari, prapastia era a ta; multe viraje, dar ceea ce le-a ingreunat concursul
si mai mult celor 280 de sportivi inscrisi la cursa de downhill a fost noroiul
care a predominat pe tot parcursul traseului, deoarece a plouat de o saptamana
incontinuu.Dupa prima mansa, in care au plecat prima oara fetele (in jur de 37), venite din toate colturile lumii (pe bune !) au plecat si baietii, in functie de numarul de concurs; la sfarsitul acestei manse de calificari s-a luat din nou startul pe aceeasi vreme ingrozitore care aduna la un loc sore, nori, ploaie mocaneasca, vijelie si ceata deasa care de-abia o taiai cu cutitu`. Au plecat la ora 12.30 (conform programului, nu ca la noi in tara dupa 1-2 ore, ca deh, asa-i la noi) fetele, care au avut cel mai slab timp din calificari, la o distanta de 25 secunde intre ele; cele mai bune, cu cel mai bun timp fiind cele din urma, ca de acolo ii show-ul; apoi la 13.45 au plecat cei 80 de barbati, calificati in finala de downhill dupa aceeasi regula: cel mai slab timp (cea mai lunga coborare, cel mai mare timp) primul. Va reamintesc ca este un concurs contra-cronometru, la care conteaza sa ai un timp cat mai mic pe traseul impus de organizatori, fara a face nici o scurtatura.
Pe parcursul acestui show au fost tot timpul 2 crainici, unul ce vorbea engleza si altul germana, traseul era marcat cu banda alb-rosie si cu toti pomii si stancile periculoase imprejmuite cu bureti grosi orange (vezi pozele de mai jos), ca sa fie vizibili.
Au fost cel putin 500-800 despectatori, adunati ca din turnul Babel, toate natiile si toate culorile de piele, pressa peste pressa si televiziuni peste televiziuni, fotografi si fotografi.
La intrarea in zona rezervata concursului fiecare platitor ai cei 8.5 euro primea o pelerina de ploaie, un program de concurs si avea la dispozitie 50-80 de standuri ale firmelor producatoare de piese si de biciclete pe care le putea vizita, putea cumpara de acolo la preturi de nimica piese de calitate, avea de unde sa se documenteze, caci cataloagele promotionale si materiale publicitare erau din plin si pe gratis.
Unde mai pui ca urcarea sportivilor s-a facut cu microbuze, si nu le pasa ca sportivii sunt noroiti din cap pana in picioare, au acoperit scaunele cu folie de plastic si gata !, bicicletele au avut parte de tratatie speciala, au avut spalatorie gratis, la fel si urcarea lor cu un microbus cu remorca special facuta pentru biciclete, se putea urca de cate ori se dorea, toate urcarile fiind gratis, spre deosebire de concursurile de la noi, unde sportivii urca pe "buzunarul lor" la pretz intreg de bilet, unde mai punem faptul ca toti spectatorii ce au dorit sa urce la punctul de start aveau gratuite urcarile sau coborarile ! Si toate acestea erau facute numai in spiritului promovarii sportului si a turismului, asa se gandesc ei la dezvoltare, nu ca politica noastra "pretzuri mari ca sa acoperim pierderile !"
Cu siguranta asa ceva se poate organiza si in Romania, dar din pacate cei care organizeaza asa ceva prefera sa isi faca "plinul" restul ramanand asa, sa se vada totusi ceva, iar cand cineva are initiativa sa faca ceva si cere ajutor i se impotrivesc ca nu cumva sa faca cineva ceva, oricum Clubul nostru se poate lauda ca pana acuma a reusit cu ajutorul sponsorilor si cu ajutorul membrilor clubului a reusit sa faca cel mai tare premiat concurs din Romania (concurs de mountainbike) de pana acuma !!!
Marele regret este ca nu au cum sa vada mai multi romani asa ceva, pentru un mountainbiker e ceva ca si Vaticanul pentru un arhitect sau o Monalisa, Muzeul Louvre pentru un pictor."
Gratian Bolog - corespondent al Clubului de Ciclism TIBISCUS la acest concurs
